Centru de Implantologie

Implantul dentar este o piesa confectionata din titan, care are rolul de a inlocui dintii lipsa. Aceasta piesa se implanteaza in os, in locul dintelui preexistent. Peste acest implant se adauga dintele propriu-zis redand pacientului confortul, masticatia si estetica. Pentru mai multe detalii, aici este o sursa buna de informatii: Implant dentar.

Prețul unui implant dentar în România începe de la 300 Euro și poate ajunge pană la 1500 Euro.

De cele mai multe ori, prețul implantului dentar include doar prima etapă de tratament și anume inserarea implantului în os. La aceste costuri, se adaugă costurile celorlalte etape ale tratamentului: descoperirea implantului, bontul protetic, lucrarea protetică provizorie sau definitivă, eventualele adiții de os. În momentul în care se calculează prețul tratamentului, se iau în considerare următoarele aspecte:

• Pregătirea profesională a medicului care le aplică.
• Calitatea implantului folosit. Există o mare varietate de implante pe piață, iar diferențele între prețul de achiziție a diferitelor mărci de implante pot fi chiar și de 10 ori mai mari. Implantele diferă calitativ în funcție de tehnica de fabricare, design, tipul de conexiune sau tratarea suprafeței implantului cu diferite substanțe care să îi grăbească timpul de integrare în os. Toate acestea influențează stabilitatea implantului, timpul de integrare în organism, durata de viață a implantului și apariția complicațiilor. Câteva dintre firmele de implante cu care lucrăm:  Straumann, Nobel Biocare, Megagen,  Mis-implants,  Biomicron, Adin-implants.
• Necesitatea folosirii de biomateriale. De multe ori pacienții nu au o situație ideală pentru aplicarea implantelor iar atunci este nevoie de folosirea de biomateriale  precum: Geistlich Biomaterials,  Botiss.
• Necesitatea de grefe osoase autologe, de elevare sinusală, de split al crestei osoase.
• Tipul de lucrare protetică care se face pe implantele respective și materialele din care este confecționată.
• Necesitatea de intervenții chirurgicale asupra părților moi, pentru funcționalitate sau estetica.

• Medicul stomatolog – cu sau fără competență în implantologie – pentru cazuri simple.
• Medicul specialist de chirurgie orală (dento-alveolară) – pentru cazuri simple și cazuri complexe care includ reconstrucții osoase cu biomateriale, elevare sinusală, split mandibular, grefe de os autolog din cavitatea bucală.
• Medicul specialist de chirurgie orală și maxilo-facială – pentru cazuri simple și cazuri complexe care includ reconstrucții osoase cu biomateriale, elevare sinusală, split mandibular, grefe de os autolog din cavitatea bucală, din creasta iliacă, din calvarie.

Pentru un pacient sănătos nu există riscuri majore, doar cele care există la orice tip de  intervenție chirurgicala orală. Riscurile provin din eventuale boli asociate, nediagnosticate sau ignorate, sau de nerespectarea de către pacient a indicațiilor postoperatorii.

Există doua aspecte importante:  unul care ține de oferta osoasa a pacientului și unul care ține de starea generală de sănătate a pacientului.

1. În funcție de oferta osoasa
   • Dificultatea cazului se stabilește în funcție de cantitatea de os existentă pentru aplicarea implantului dentar. Cu cât este mai puțin os ( înălțime și grosime ) cu atât cazul devine mai complex. Soluții exista însă, indiferent de cantitatea de os.
2. În funcție de starea generală a pacientului
   • Având în vedere că vârstnicii sunt cei care au cei mai mulți dinți lipsă și drept urmare sunt candidați pentru tratament implantologic este normal să ne lovim de o multitudine de boli cronice la acești pacienți. Majoritate bolilor cronice dacă sunt compensate de medicii curanți vor fi o problema pentru implantele dentare. Medicul curant trebuie să fie foarte atent și la medicația cronică folosită de pacienți, pentru a evita eventuale probleme.

• Au o rată de succes în timp mai mare decât lucrările clasice. Studiile arată o rată de supraviețuire la 10 ani de 50% pentru lucrările clasice și de 97% pentru implanturile dentare.
• Păstrează integritatea dinților vecini, care în cazul implantului dentar nu este nevoie sa fie șlefuiți și denervați, ca și în cazul aplicării lucrărilor clasice.
• Nu există riscul apariției sensibilității la dinții vecini datorită preparației.
• Păstrează nivelul osului alveolar, care în cazul unei lucrări clasice se resoarbe în timp, făcând dificilă aplicarea unui implant mai târziu. Nivelul osului scăzând, îngreunează inclusiv aplicarea unei proteze la o vârstă înaintată.
• Are o estetică superioară.
• Facilitează igienizarea dinților.
• Pentru mulți, are și un avantaj psihologic.